Valea Vâlsanului


Fundaţia Freies Europa Weltanschauung

Satul Brădetu este ultima localitate situată pe Valea Vâlsanului, folosită adesea de amatorii de trasee montane. Satul acesta s-a format pe moșia Schitului Brădetu - veche ctitorie basarabă - din care mai dăinuie încă biserica principală. Satul este un loc izolat, puțin viciat de interventia omului. Este parte componentă a comunei Brăduleţ, împreună cu satele: Piatra, Ungureni, Slămneşti, Uleni, Alunişu, Cosaci, Brăduleţ şi Galeşu. Localitatea este tăiată la N-E de Râul Vâlsan. Este amplasată preponderent în spaţiul Subcarpaţilor argeşeni, la contactul cu structurile de tip carpatic, beneficiind de adăpostul Carpaţilor Meridionali în nordul judeţului Argeş.

Brădetu dispune de un climat de depresiune intradeluroasă, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni, cu temperaturi mediii de 7,5 grade Celsius și precipitații de 700 mm. Principalul factor de cură îl reprezintă apele minerale sodice, bicarbonate, sulfuroase, clorurate, iodurate ce sunt utilizate pentru tratarea afecțiunilor renale și cele ale căilor urinare (stări după infecții urinare, litiaza renală), a bolilor hepato-biliare (dischinezie biliară), endocrine, a stărilor de surmenaj fizic și intelectual și a asteniei. Descoperirea izvorului cu apă minerală care stă la baza întemeierii băilor din BRĂDETUL, astăzi spital de recuperare pentru băi reumatice (Spitalul de Recuperare Balneo – Fizio – Terapeutică), se datorează fotografului Ioan Nicolae care, bolnav fiind de ficat, stomac şi pancreas, s-a retras de la Bucureşti în satul său natal, Vâlsăneşti din judeţul Argeş, pentru a-şi găsi sfârşitul acasă. Dar, într-una din zile, mergând spre sat, a descoperit în Brădet un izvor cu apă urât mirositoare - astăzi Izvorul nr.1 -  la numai un kilometru nord de unitatea prezentată, cunoscut sub numele de Puturosul (astăzi sunt cunoscute şapte izvoare).

În Bradetu, se poate vizita Muzeul Bisericii Bradet – înființat în anii ’70, cu piese originale colecționate de parohul pr.Victor Popescu - vestigii istorice din zonă și numeroase obiecte de cult extrem de valoroase atât prin vechimea lor cât și prin măiestria lucrăturii.

Tot aici se găsește Monumentul Eroilor Neamului, obelisc ridicat în amintirea eroilor din comună care și-au jertfit viata în luptele purtate de armata română în primul război mondial, amplasat în curtea Bisericii, în fața Muzeului.

Din satul Brădetu pornesc multiple trasee pastorale, blânde și pitoresti către vârful Moldoveanu, marcate pentru turism. Se poate ajunge cu relativă ușurință pe vârful Moldoveanu, Dara, Vistea, Podragu, Arpas, Iezer, Papusa, Ghitu, Tuica, Caltun, Negoiu (pe trasee pastorale, marcate). Iarna se pot face excursii cu sania cu cai către Cheile Vâlsanului.

În general, turiștii care vin aici se împart în mai multe categorii:

  1. cei ce vin la odihnă și fac plimbări scurte în zonă
  2. cei ce vor să viziteze zona. Aceștia merg pe Valea Vâlsanului, la Poieni și la lacul de acumulare de pe Vâlsan, pe Valea Argeșului pănă la Vidraru sau la  Bâlea,  pe Valea râului Doamnei până la biserica rupestră din piatra de la Corbi sau  la lacul de la Nucsoara
  3. cei care urcă până la peste 2000 m altitudine pe Moldoveanu
  4. bikeri sau motobikeri care fac trasee pe drumul forestier sau prin padure
  5. turiști interesați de istoria orală a locului marcată de grupările de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnautoiu, unde Elena Rizea din Nucșoara a avut   un   rol   important de rememorare a dramaticelor evenimente,
  6. turismul monahal - Biserica veche, monument istoric precum și schitul cel nou  atrag turiști din toate zonele.

Pentru amatorii de drumeţii montane, Cheile Vâlsanului (pornind din imediata apropiere a staţiunii de recuperare fizio-terapeutică Brădet) constituie o adevărată atracţie, oferind turiştilor, pe parcursul a aproximativ 15 km, peisaje de o frumuseţe sălbatică. Întreaga zonă este împânzită de frumuseţi ale naturii, de rezervaţii naturale şi de obiective istorice şi culturale. La ieşirea din Cheile Vâlsanului, spre amonte, este o poiană însorită, Poiana Vâlsanului, unde în fiecare an nenumăraţi turişti îşi instalează corturile pe perioada concediilor. Urcând spre Vâlsan, găsiţi un baraj hidroenergetic, care comunică printr-un canal subteran impresionant cu Barajul Vidraru. Cei care sunt împătimiţi ai excursiilor montane, îşi pot continua drumul până la Vârful Moldoveanu.

Schitul Brădet

Este un monument istoric datând probabil de la jumătatea secolului al XIV-lea. Prin materialele şi tehnica de construcţie (cărămidă şi piatră brută), aminteşte de Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pictura interioară a fost restaurată în anul 1761. Schitul Brădet este una dintre cele mai vechi monumente de artă românească medievală, considerată o capodoperă artistică, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.

Muzeul sătesc Galeş

Muzeul Etnografic a fost înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului Galeş, fiind organizat într-o clădire proprie, în stil argeşean, ridicată prin mijloace şi muncă benevolă de către săteni, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State. Casa Muzeu a fost concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu etaj cu sală. La primul nivel, casa este compusă din şase camere cu trecere una într-alta, cu pereţii albi, văruiţi şi tavane din podină de fag bătută pe grinzi aparente din lemn. Dintre aceste 6 camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate cu de-amănuntul ca şi odăile de altădată ale satului. Una este„odaia cu corlon"- bucătăria ţărănească de altădată, cu icoana în perete , la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ , tronul de mălai. Cealaltă este „odaia de dormit" sau „iatacul" pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea şi oala cu busuioc pe masă; aici vizitatorul descoperă patul tare de scândură, lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână precum şi copăiţa atârnată de tavan. Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile oamenilor din sat oglindind atât portul cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se pot găsi expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri" şi prosoape ţărăneşti.

Biserica de la "Corbii de Piatra"

Manastirea este un ansamblu (partial) rupestru din secolul XIV, reinfiintat in anul 1512, in perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521). Biserica manastirii este sapata in stanca (gresie). Langa biserica, sapat tot in stanca, se afla trapeza manastirii, sala de mese a manastirii, un spatiu daltuit la randu-i in stanca, despre care traditia afirma ca a fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal in aer liber, pentru a face judecati publice.

Considerată pe bună dreptate o enigmă, biserica rupestră "Corbii de Piatră" nu se lasă descrisă ușor. Încastrată în stâncă, ascunsă ca o peșteră în peretele muntelui, nu seamană cu nimic; nici cu chiliile rupestre de la Bozioru, nici cu grota de la Namaiesti. Cu ani în urmă, un localnic pasionat de istoria locului, învațătorul Ion Andreescu, a descoperit un uimitor text sanscrit, dăltuit într-o piatră. Alături, în curtea Mariei Vladescu (o curte superbă, ca un crâmpei de rai, cu iarbă bogată și o cascadă de o limpezime ireală), același învățător a descoperit piciorul unui uriaș, fixat în piatră, sub cornișa muntelui.

Ca să ajungi la biserică trebuie sa urci. Din loc în loc, răsar pietre cu forme bizare de rădăcini osificate, lespezi de altar precreștin, ce mai păstrează încă urme de pași, concavități și jgheaburi dăruite ploii sau pierdutelor ritualuri dacice. E limpede că Bisericuța Corbilor de Piatra s-a ridicat pe o veche vatră spirituală a taumaturgilor daci, cei care căutau înălțimile, asprimea postului și ruperea de lume, vindecarea trupului prin suflet, prin meditație și întoarcerea la natură.

În Subcarpaţii Getici , la Nucşoara, există Lacul Învârtita, format pe gips, singurul de acest fel cunoscut în ţară, având o suprafaţă de 2,2 ha şi adâncime maximă de 5 m. Lacul Nucsoara sau Invartita s-a format pe gips prin prabusirea tavanului unei doline. În zona montană se găsesc lacuri de origine glaciară: Buda, Capra, Călţun, Podu Giurgiului. Cel mai mare lac antropic  din  judeţ  este  Lacul  Vidraru,  cu  o  suprafaţă  de  825 ha şi un volum util de aproximativ 470 milioane mc.