Valea Vâlsanului


Fundaţia Freies Europa Weltanschauung

Aria naturală protejată de importanţă comunitară „Valea Vâlsanului” este o rezervaţie mixtă, cuprinzând întregul bazin hidrografic pe zona amonte Brădet şi albia râului în aval de Brădet.

Bazinul hidrografic subcarpatic al râului Vâlsan este localizat în Muşcelele Argeşului, între bazinul Argeşului (vest) şi bazinul Râului Doamnei (est).

Râul Vâlsan izvorăşte din Vf. Scărişoara Mare (2495 m) la 2310 m altitudine şi are o lungime de 83 km. Afluenţi de stânga fiind Zănoguţa, Dobroneagu, Râul Cheii, iar afluenţi de dreapta fiind Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Topliţa, Buneşti. Lăţimea medie a patului albiei variază între 4 şi 12 m. Se varsă în secţiunea mijlocie a râului Argeş, în apropiere de localitatea Merişani, la 312 m altitudine.

Bazinul subcarpatic al Vâlsanului are o lungime de 22 km, o lăţime maximă de 7,5 km şi o lăţime minimă de 5,5 km. În albia râului, altitudinile cresc de la 500 m (sud) la 700 m (nord), având o pantă de 0,95%. Altitudinile cumpenei de apă scad de la sud spre partea centrală a bazinului (în acord cu caracteristicile geologice), crescând apoi spre nord, unde există cele mai mari altitudini. Interfluviul drept are cele mai mari altitudini, aici existând Vf. Chiciura (1217,9 m). Diferenţa maximă de altitudine este pe acest interfluviu de 583 m (altitudinea minimă este de 634 m). Interfluviul stâng are altitudinea maximă tot în partea nordică (1082 m, Vf. Nucşoara) şi altitudinea minimă în partea central-sudică (662 m, Vf. Goila), rezultând o diferenţă de nivel de 420 m de-a lungul cumpenei. În cadrul bazinului hidrografic Vâlsan, amplitudinea maximă este de 717,9 m.

Râul Vâlsan se caracterizează printr-un regim hidrologic cu ape mari de primăvară şi viituri de vară şi iarnă. Gradul mare de fragmentare a reliefului are un rol important, rezultând o accentuare a pantelor, la care se adaugă existenţa solurilor argiloase, care determină un răspuns rapid al bazinului hidrografic la ploile torenţiale şi la topirea zăpezii. Precipitaţiile medii multianuale sunt de circa 700 mm, iar temperatura medie multianuală este de 8o C.

Vegetaţia naturală aparţine etajului nemoral. Pe interfluviile din jumătatea sudică sunt caracteristice pădurile de Quercus petraea, cu Fagus silvatica, local cu Quercus frainetto. În vegetaţia ierboasă predomină Poa nemoralis, Galium vernum, Festuca montana, Melica uniflora, Lathirum vernus etc. În prezent, părţii centrale a bazinului, cu altitudini mai joase, i se suprapune un complex de pajişti şi culturi în locul pădurilor de Fagus silvatica şi de Quercus petraea. În pajişti predomină asociaţii de Festuca rubra, Agrostis tenuis, Nardus stricta etc. În jumătatea nordică a interfluviului Argeş – Vâlsan sunt caracteristice pădurile de Fagus silvatica, local cu Quercus petraea; în rarişti apar Betula pendula, Populus tremula, Salix capraea. În jumătatea nordică a interfluviului Vâlsan – Râul Doamnei predomină pajiştile mezofile secundare cu asociaţii de Festuca rubra, Nardus stricta, Agrostis tenuis etc.

În jumătatea nordică predomină solurile brune acide (districambosoluri), iar în jumătatea sudică solurile brune luvice (luvosoluri) şi districambosolurile.

Pe interfluviul Vâlsan – Râul Doamnei foarte multe areale sunt acoperite cu regosoluri, erodisoluri şi roca la zi. Aceste areale se suprapun spaţiilor care au fost despădurite în ultimele trei secole.

Fauna din zonă, deși mai puțin pregnantă ca vegetația, cunoaște o distribuție zonală altitudinală.

Dintre mamifere, căprioara (Capreolus capreolus) nu urcă decât rareori mai sus de brâul pădurilor de fag. Cerbul (Cervus elaphus) ajunge în schimb, până la limita superioară a pădurilor. Mistrețul (Sus scrofa) este și el adeseori întâlnit, cu precădere, în pădurile de la poalele munților. Dintre feline, cele mai frecvente sunt pisica salbatică (Felis silvestris) și jderul de copac (Martes martes), comune atât pădurilor de foioase cat si celor de molid. Nu lipsește nici râsul (Lynx lynx) care urcă uneori până la golul alpin. Nelipsiți din pădurile de fag sunt lupul (Canis lupus) și vulpea (Vulpes vulpes). Ursul (Ursus arctos), cel mai mare dintre mamifere , se adapostește ziua prin desișurile pădurilor și noaptea iese în căutarea pradei, în jurul stânilor. În golul alpin este împărăția caprei negre (Rupicapra rupicapra), specie ocrotită.

În pădurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza (Fringilla coelebs), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), pițigoiul (Parus sp.), mierla (Turdus merula). În părțile cele mai pustii ale pădurii, evitând cărările munților, se află cocoșul de munte (Tetrao urogallus), pasăre rară, ocrotită de lege.

Fauna acvatică este întâlnită atât în apele curgătoare cat şi în lacuri, unde există aproximativ 34 specii de peşti.

Dintre aceştia aspretele (Romanichthys valsanicola), este declarat monument al naturii prin Ordinul nr.90/1998 şi se află cantonat pe cursul mijlociu al râului Vâlsan. Patul albiei râului Vâlsan unde este prezent aspretele este acoperit cu bolovani, pietriş şi nisip de origine oligocenă şi neocenă. Există şi zone acoperite cu lut, cu origine din Eocenul Inferior. Sedimentul este constituit din 54-58% bolovani şi lut, 14-45,9% pietriş şi nisip şi 0,01-0,20% mâl.

În această zonă aspretele trăieşte alături de alte specii de peşti: clean (Leuciscus cephalus), beldiţă (Alburnoides bipunctatus), păstrăv comun (Salmo trutta fario), zglăvoc (Cottus gobio), nisipariţă (Sabanejewia romanica), mreană vânătă (Barbus meridionalis), grindel (Barbatula barbatula), boiştean (Phoxinus phoxinus) şi porcuşor (Gobio gobio). Apa Râului Vâlsan este clasificată în categoria I de calitate a apei, inclusiv în sectorul Brădet, unde s-au semnalat creşteri ale concentraţiei de materii organice şi amoniac. Aceasta se datorează evacuărilor de la Sanatoriul Brădet, care deversează anual o cantitate de 0,110 mil. m3 apă insuficient epurată. De asemenea, calitatea apei este redusă de surse locale de poluare: ape menajere, camping dezorganizat, dezinfectarea şi spălarea oilor.

Parametrii bazinului hidrografic (Administraţia Naţională „Apele Române”)

Zona ecologică Geologie dominantă Suprafaţa bazinului în secţiunea Brădet (km2) Media pluviometrică anuală (mm)
Munţii Carpaţi silicios 110 750

Parametrii morfologici, climatici şi hidrologici:

Structura albiei Panta (%) Lăţimea râului (m) Altitudine (m) Temperatura medie anuală a aerului (°C) Debitul mediu Q (l/s/km2)
Piatră, pietriş şi nisip 18 8 700 8 33

Descrierea parametrilor fizico-chimici în zona Brădet:

Parametrii de calitate
valori
minimum mediu maximum
Concentraţie nivel de curgere Indice de calitate
1,0 9,8 19,0 - -
pH 7,6 8,0 8,3 - -
Oxigen dizolvat (mg/l O2) 8,4 9,7 11,6 9,4 I
CBO5 1,2 3,0 5,2 3,1 I
CCO - Mn 3,1 6,2 11,3 6,9 I
Reziduu constant 202,0 304,7 431,0 297,0 I
NH4+ (mgN/l) 0,0 0,15 0,38 0,17 I
NO2- (mgN/l) 0,01 0,02 0,09 0,03 I
NO3 (mgN/l) 0,0 1,0 1,8 1,1 I
suspensii 2,0 11,8 24,0 10,7 -